Deschideți lumina, porniți încălzirea, faceți o ceașcă de ceai, vă puneți telefonul la încărcat și porniți televizorul. Sunt lucruri obișnuite, dar atât de importante pentru confortul nostru de zi de zi, care nu ar putea fi realizate fără electricitate.
Având legătură cu aproape tot ceea ce facem, electricitatea s-a transformat într-un lucru esențial în viața noastră. Mai mult, este o necesitate majoră a lumii moderne și ceva pe care ne bazăm cu toții.
Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna așa. Înainte ca oamenii să își poată inclusiv alege un furnizor de energie electrica, a fost o vreme când electricitatea era brută, văzută mai mult ca pe o forță mistică. Fulgerele care brazdă cerul în timpul furtunilor sunt și astăzi la fel de mistice, singura diferență fiind că am dobândit o mai bună înțelegere a acestor fenomene.
Haideți să aruncăm o privire la modul în care a evoluat energia electrică în mentalitatea oamenilor.
Nimeni nu a inventat electricitatea în sine, dar cu siguranță a trebuit să fie descoperită! Oamenii erau conștienți de șocurile ciudate care se petreceau înainte ca electricitatea să fie cunoscută sub această denumire. Egiptenii antici făceau referire la anumiți pești din râul Nil pe care îi numeau „Fulgerele Nilului”. Șocul electric natural transmis de acești pești i-a transformat într-o atracție, atât de mare încât egiptenii antici au crezut că sunt „protectori” ai tuturor celorlalți pești.
Cele mai citite articole
Vracii din Grecia antică, Roma antică și Peninsula Arabică au încercat, de asemenea, să se folosească de pești care transmiteau șocuri electrice. Șocurile electrice emise de țipar erau utilizate în cazul pacienților cu gută sau dureri de cap, care erau sfătuiți să atingă peștele electric în speranța că zguduiturile electrice puternice le pot vindeca afecțiunile.
Unii oamenii cred că egiptenii antici aveau mult mai multe cunoștințe despre energia electrică, pe care le-ar fi transmis tuturor. Potrivit unora, iluminatul a fost folosit în Egiptul antic, inclusiv la „luminile faraonilor”. În templul lui Hathor din Dendera, s-au găsit hieroglife despre care unii experți cred că descriu utilizarea lămpilor electrice.
Aceste constatări și teoriile sunt puternic contestate de tradiționaliști. Cu toate acestea, au existat mai multe dovezi transmise cu privire la posibilitatea utilizării electricității și a iluminatului înainte ca acestea să fie cunoscute la nivel universal. La estul Egiptului, în Irakul de astăzi, au fost descoperite niște ghivece ciudate cu cilindri etanși de cupru lipiți cu asfalt. Găsite în 1936, ghivecele au origini străvechi, iar unii experți cred că reprezintă elemente galvanice, adică sunt niște baterii primitive.
Conform cărților de istorie, electricitatea din alte forme, cum ar fi fulgerul, a fost descoperită pentru prima dată de arabi în secolul al XV-lea. Înțelegerea ulterioară a electricității naturale produsă de vreme și alte obiecte a crescut pe măsură ce civilizațiile mediteraneene antice au descoperit că pietrele de chihlimbar ar putea fi frecate pe blana unei pisici pentru a atrage obiecte mai ușoare, cum ar fi pene. Aceasta se presupune că a fost prima perioadă în care a fost explorată electricitatea statică.
În jurul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, observatori precum Benjamin Franklin au început să cerceteze și să utilizeze electricitatea. Franklin și-a vândut toate bunurile pentru a-și finanța munca și s-a chinuit să găsească modalități mai inovatoare de a dovedi și utiliza electricitatea.
Benjamin Franklin și fiul său William au studiat natura electrică a fulgerului, prin înălțarea unui zmeu în timpul unei furtuni. Fulgerul atingea zmeul, trimițând o încărcătură electrică către o butelie de Leyda, reușind să demonstreze natura electrică a fenomenului natural. Franklin a creat mulți termeni, regăsiți astăzi în limbajul curent: baterie, conductor, corpuri electrizate cu sarcină electrică ”pozitivă” și ”negativă”. Tot el a inventat paratrăsnetul, care oferă clădirilor sau vapoarelor protecție împotriva descărcărilor electrice.
